Prima naștere

Cu burta la gură, natural, dar mai ales cu sufletul la gură.

Îl visam cu ochii deschişi. Brunet, cu părul mare căzându-i pe frunte, ochi căprui, grăsuţ şi voinic.

S-a născut blond, cu păr puţin, cu pielea mea albă si ochii gri.

Dar nu mai puţin fascinant.

Am plâns mult în noaptea de dinaintea naşterii lui. Nu de fericire, nu de emoţie. Ci pentru că nu reuşeam să-i ofer ce credeam că e mai bun pentru el. Posibilitatea să-şi aleagă data naşterii, momentul în care va lua prima gură de aer.
Corpurile noastre TREBUIAU să vibreze în armonie până la capăt.

Acum n-aş mai scrie “trebuie” cu litere mari.. pe nimic.

Mi-a făcut bine ca am jelit dinainte. M-am eliberat, deci l-am aşteptat aşa cum merita. Cu zâmbet şi ruj pe buze, cu sufletul împăcat. M-am trezit odihnita fizic şi psihic şi m-am pregătit pentru cea mai importantă întâlnire din viata mea.
Am făcut duş, mi-am împletit coadă spic, mi-am dat cu ruj pe buze şi am pornit spre sala de operaţii. Simt un gol în stomac când recitesc “sala de operaţii”, dar asta a fost. Acesta e adevărul şi the truth shall set you free, se zice.

Ah! Cel mai bine îmi amintesc mirosul lui.

Am simţit animalul din mine ce adulmecă cu pofta şi nu se satură. Obrazul lui e fin, feţişoara caldă şi mă asculta. Îi vorbeam şi îl miroseam şi eu îl iubeam şi el mă iubea.

Shopping Cart