Vocea mamei.

Nu-mi amintesc exact cum suna vocea mamei atunci cand eram mică. Nu știu cele mai des folosite expresii sau cele mai dulci cuvinte de alinare. Nu le aud în minte așa cum aud un cantec nou, nu le am întipărite în memorie dar știu că ele au rămas întipărite în mine. Mi-au format circumvoluțiuni, mi-au făcut creierul să crească, au determinat acțiuni. Așa spun ultimele cercetări în maparea și dezvoltarea creierului.

De multe ori, atunci cand îi vorbesc lui Radu mă gândesc la chestia asta descoperitâ de știință și mă bucur că o știu.

Ce îmi doresc să audă cel mai des? Ce bucatică din creierul lui vreau să se aprindă atunci?

Inevitabil îmi vin în minte adulții din jurul meu. Observ cum unii oameni se activează cel mai des atunci când vine vorba de mâncare. Este doar un exemplu dar de unde vin toate aceste tipare și preferințe?

“Mănâncă tot din farfurie” sau laudele excesive atunci cand vine vorba de o nevoie atât de basic deturnează sensul acțiunii. Un bebeluș de câteva ore se îndreaptă către sân din instinct, corpul nostru este capabil sa-si satisfacă nevoile de bază chiar și fara îndemnuri sau urale. “Mănâncă” e de prisos  atunci când îți este foame. E “cuminte” și mănâncă sunt considerate calităti in condițiile în care caracteristica definitorie a homo sapiens sapiens e rațiunea.

Acum ceva timp, în timpul unei conferinte a prof. Florian Colceag, am văzut o hartă a minții. Harta aceea evidenția cum se formează “vocea rațiunii”. Creierul se dezvoltă și în funcție de ce aude copilul. Astfel, cuvintele care compuneau cele mai des auzite fraze activau aceeasi regiune a creierului. Destul de important, nu?

Să fim atenți la ceea ce le spunem  și la ceea ce facem, în condițiile în care știu că am fost formată de ceea ce mi s-a spus, cred cu tarie într-un instinct educat și asumat.

Shopping Cart