Visez de mult la o saptamana a tacerii. O saptamana intreaga fara sa scot un sunet. Nu stiu de ce n-am facut-o inainte sa-l am pe Radu. Puteam s-o orican. Probabil nu eram atat de inteleapta.
Mai cred ca lucrurile se aseaza de la sine si nu a venit momentul potrivit.
De la sine tacere?
Am implinit 30 de ani in Iulie si am fost la munte. Iubesc muntele, ma umple de frumusete. E imens si bland, uimitor de frumos.
Coboram de pe paltoul Bucegi iar cativa zeci de metri mai la vale era un cioban sprijinit in bata. L-am invidiat instantaneu. Inconjurat de frumusete, cu o gramada de timp la dispozitie pentru meditatie si propriile ganduri.
O luna cu oile prin Bucegi. Asta da calatorie initiatica.
O luna intr-o vara. Zile cu multa tacere si mancare putin, mirosul ierbii, lacrimile din a treia zi si bucuria implinirii din ultimele trei zile. Cred ca m-as simtit mai curata. De ganduri, de toxic, de mersul in fiecare zi cu masina.