- Îmi vine să fac curățenie în casă. Așez lucrurile permanent la locurile lor. Obsesiv-compulsiv. Deși sunt liberă după multe zile nu reușesc să prioritizez ce e cu adevărat important (să-i ofer timp special lui Radu sau mie însămi) și fac curat. În mod normal am scăpat de chestia asta acum 1 an (când am și conștientizat că nu sunt chiar atât de curată -nimeni nu e- ci e și o traumă la mijloc).
- Îi ofer apă lui Radu deși nu mi-a cerut; îi pun sticla în fața ochilor. Îl ajut să se ridice atunci când a căzut deși nu mi-a cerut ajutorul.
Recunosc că atunci când vine vorba de el mă condamn cel mai mult. Pe lângă faptul că respir și sunt cred cu tărie că am datoria să nu-l stric. E o responsabilitate atât de mare și în mod normal o conștientizez cu bucuria că imi pot aduce aportul. În zile ca aceasta mă întristează auotmatismele de care dau dovada.
- Nu reușesc să leg ceva coerent nici în scris.
- Intru pe facebook. La câteva minute sau jumătăți de ora. Tot compulsiv, fară să încerc să mă opresc, fără să caut ceva anume. Dau scroll fără sens. Daca scorll-ul pe fb ar avea vreodată sens..
- Nu-mi aduc aminte ce vroiam să scriu sau să spun.
- Caut să mă ascund și-mi lipsește bucuria.
În mod normal tratez chestia asta cu puțină meditație sau alerg 10 k. Astăzi nu pot nici asta că ieri am avut o mică intervenție la dinte.
Așa că mă consider prinsă.