Ne-am decis chiar în fața porților. Credeam că vom ieși să bem un pahar cu vin si sa mâncam ceva.
Cred că nu am mai fost la cinema de 2 ani. La un moment dat în viața mea am decis că nu mai am ce să văd acolo.
Am căutat programul din mașină dar nu ne puteam hotărî. Alex vroia ceva ce începea cu recompensă iar eu vroiam nepătată ceva ce nu începea cu acest cuvânt. 🙂
Apoi am citit: Octav. Și am știut la ce film voi intra.
Ne-am sărutat de rămas bun și apoi fiecare a fost liber să râdă/să plângă/sa privească ceea ce a ales.
Da, am intrat separat la film și ăsta este unul din lucrurile minunate pe care le poți face doar cu omul cu care ești căsătorit.
Octav. Filmul.
O poveste despre bucuria lucrurilor făcute la timpul lor.
M-a făcut să-mi doresc mult să-mi amintesc totul. Cum eram, cum simțeam, cum țipam și cum ne alergam.
De când îl am pe Radu mi-am amintit foarte multe dar tot mai am de adus la lumină.
Ca să nu pierd nici o notă din melodia care sunt. ( Cei ce vor vedea filmul vor regăsi această nuanță în scenariu).
Un film despre cursul vieții pur și simplu.
Octav copilul, reflectându-se în aceeași oglindă cu Octav la 84 de ani.
Octav suntem noi, oricare va prinde 84 de ani.