Vineri de dimineață. Deschid ochii, respir adânc.
Simt în sufletul meu că va fi o zi bunã. O zi în care binele va învinge.
Ne pregătim în armonie pentru toate drumurile, separate sau împreună iar când fiecare a luat-o pe calea lui, eu profit din nou de timpul la volan că să fiu cu mine.
Am sufletul plin de iubire. Dã, așa pe afară, pe lângă baiere și îmi inundã creierul și toracele.
Mă opresc cu gândul la bunica mea și simt că de data aceasta energia iubirii mele merge la ea.
O cheamă Constanța Bucur.
Stâncă de suflet și umor nu mi-o închipui vreodată contestându-și propriul destin.
A crescut 3 fete și 2 nepoți, de multe ori mai vede și de Radu (asta spune chiar ea că face).
A luat-o de la capăt de nenumărate ori și dacă îi auzi povestea ți se zbârleste pãrul feminist în cap. Sau se încleștează pumnul a nedreptate.
Toată viața a suferit de o dizabilitate la piciorul drept. Operată de cel puțin 10 ori nu am auzit-o vreodată să se vaite.
A crescut copii, capre, vaci. Ne-a hrănit pe toti, oameni și păsări, animale și încă o mai face.
Am dormit cu ea în pat de cate ori mi-a fost teamă.
Ultima dată acum câțiva ani după accidentul de mașină care îmi dădea coșmaruri.
M-a lăsat să mă lipesc de ea și a pus o mânã pe mine. A fost mai bine, mai ușor.
Ne îmbrățișa în somn și nu ne-a bătut.
Ne făcea mereu ce ne plăcea de mâncare și ne-a păstrat curați și amuzanți.
Mă întreb ce făcea pentru ea? De unde-și lua resurse?
Cred că ar spune că datoria. Asta făcea pentru ea.
A salvat mult din sufletul nostru de copii și mă bucur că mi-a fost dat să văd.
Mi-e teamă în ultima de vreme că într-o zi n-o să mai fie așa că o îmbrățișez des că sa nu uit senzația. O pup și-i spun că e frumoasă pentru că așa o văd.
Se vede că are dureri de picioare și abia acum realizez că le-a avut toată viața. Tot nu se vaitã.
Tot e amuzantă și caldã ( cred că aceste două cuvinte o descriu cel mai bine în mintea mea) și ne pune cu botul pe labe din vorbe imediat.
Dacă ne luăm nasul la purtare, bineînțeles 🙂
Atunci când Radu e la ai mei acasa nu se așează la masă fără să o cheme pe mamaia Tanța.
Îl alintă și îl iubește și spune despre el că e deștept rău.
Mulțumesc din suflet pentru tot, iubito!