Atunci când un copil este în burtica mamei lui îi poate auzi inima, îi aude vocea, îi simte emoțiile și învață.. să se joace.
Da, da nici eu nu știam dar tocmai aceste zile mi-a arătat Radu un joc de demult, de pe vremea când noi doi eram unul.
Jocul se numește “În burtică”
E nevoie de 2 jucători. (mamă-copil)
Echipament: un tricou laarg sau se va lărgi, nu-i problemă 🙂
Copilul așteaptă să se facă noapte și imediat cum se stinge lumina strigă că el vrea în burticã.
Mama apucă tricoul de guler și copilul de picioare și îl vârã în sân, până la gât.
El se lipește acolo și se face moale. Își freacă nasul și te adulmecă.
Stă acolo. Cat de MULT vrea el.
Va spune singur, atunci când va simți,
GATA!
Și tu îl împingi afară din tricou de câte ori va simțit si el și tu nevoia.
Cred mult de tot în puterea vindecătoare a prezenței copiilor noștri.
Mai ales jocuri ca acestea îmi arată că Radu era foarte prezent atunci când am plâns ore in șir doar pentru că nu știam ce decizie să iau. Aveam 42 de săptămâni, medicii spuneau că nu mai am lichid iar copilul e în pericol.
Am crezut tare mult că el se va naște atunci când va fi pregătit iar provocarea sau cezariana păreau un drept “furat”.
Desigur, atunci când i-am simțit mirosul, am uitat de planurile mele și m-am lăsat absorbită în prezent.
Până zilele acestea.. când el mi-a arătat că mai e ceva acolo!