Povesteam, săptămâna trecută, de față cu mama, ce mult mi-aș dori să găsesc câteva crenguțe de liliac cu coada lungă, ca să le pun în vaza din hol.
Astăzi ea mi-a adus crenguțele perfecte: boboci cu mici inflorituri și cozile nuia.
Mi-a zis : Vezi că ți-am făcut rost de liliac.
Am rugat-o pe mama odată să mă țină în brațe și să mă legene ușor. Iar ea mi-a zis și vorbe de iubire.
Mă ia uneori în brațe de față cu Radu și-i răspunde privirii lui cu „fata mea, fata mea”. Mereu de două ori.
M-am plâns într-o zi de durere iar mama mi-a făcut masaj la picior.
Cu cremă și cu love.
Am scris alteori ceva pe blog iar mama mi-a scris înapoi cuvinte de laudă. Și de mândrie.
Într-un moment al vieții noastre am sunat-o și i-am zis că mă bucur că e cine e. Și că nu mai știu pe nimeni capabil să facă ce face ea fără să aștepte nimic înapoi.
Cred că a contat pentru ea dar mai ales pentru mine.