Încă nu am aflat de ce s-a numit așa pentru că totul a fost despre iubire, empatie și ajutor reciproc. Poate ar fi trebuit să aibă un nume de genul „cum să nu” dar asta este mult mai puțin important fata de ce am trăit acolo.
Am ajuns cu 20 de minute înainte și am dat nas in nas cu Otilia. Nu o mai văzusem de 2 ani dar s-a purtat ca și cum m-ar fi recunoscut, desigur că a recunoscut doar că sunt și eu om, ceea ce e doar de bun simț dar uite așa poți să rămâi în mintea cuiva simplu și bun.
Am ales două locuri pe centru, în primele rânduri și ne-am așezat.
S-au prezentat pe rând, Otilia și invitata ei iar ceea ce a urmat este mai mult decât un seminar. Se poate numi atelier practic.
Otilia și Ravid Aisenman Abramsohn (invitata ei) au fost pe rând un copil și un adult, e prietene sau un partener cu soția. Au prezentat informația foarte succint dar au exemplificat tot ceea ce era scris cu liniuță de la capăt în foi.
„Timpul special”.
Aceasta este noțiune apărută acum mai bine de 40 de ani dar îmbunătățită încă de atunci de trăirile celor care au experimentat-o și e cea mai potrivită unealtă de a face față sentimentelor pe care le purtăm cu noi, despre care știm sau nu.
In acest „timp special” doar ești.
Nu as vrea sa povestesc doar ce am experimentat acolo ci as vrea sa povestesc ce am adus cu mine acasă.
Timp special cu Radu:
Radu a mai auzit noțiunea aceasta în timpul vieții lui de 2 ani și 10 luni dar nu am folosit termenul în fiecare zi așa că am considerat că începem de la zero.
Petrecem dimineața împreună, reușim să gătim ceva apoi simt că intră într-un mic mealt down. Mă așez langa el, îl privesc în ochi și-l întreb:
– Vrei să facem „timp special”?
Se gândește un moment dar e băiat deștept și zice da. Nu se repede către nimic doar mă așteaptă cãci el mereu mă simte cand mai am ceva zis.
Zic :
Uite, punem cronometru 10 minute și în timpul asta facem doar ce vrei tu.
Se luminează la fațã brusc și zice „Masha”, adică desene pe YouTube. Asta tot pentru că e băiat deștept și știe că în general aș spune nu.
Mă bucur că îmi testează sinceritatea asta înseamnă că a intrat în joc și se oferă 100% . Mai bucuroasă sunt că pot să spun „Da” și el o să mă creadă că vorbesc serios cu timpul acesta special.
Pentru că vrut Masha am setat timpul la 14 minute ( 2 episoade) și ne-am cuibãrit împreună pe canapea. Am râs, ne-am pupat, ne-am mângâiat și ne-am bucurat împreună de aventurile Mashei și ale Ursului.
Am urmat regulile:
Am pus cronometru, nu am judecat sau corectat ci doar am fost acolo sută la sută lângă el indiferent de ce și-a dorit.
Am pus 10 minute pentru inceput, oricum încerc să răspund nevoilor lui de fiecare data dar „timpul special” are farmecului lui. Mai ales că te eliberează de grija responsabilități că „trebuie” să-l distrezi sau să-l înveți ceva.
Mi-nu-nat, vă promit!