-„Căpitan, la babord” am zbierat ieri de zeci de ori, prin mâinile făcute goarnă, cu părul vâlvoi și cu tenișii uzi.
Lângă tavernă, pe o mică plaja de nisip, era ancorată o barcă. Valurile fremătau, vântul sufla cu putere iar tu erai prins în acțiunea de pe punte. Barca avea motor și manetă de viraj, un buton roșu și cabluri.
Ți-ai pus mâinile streașină și ai privit în zare, ai alergat și tu pe punte când s-a întețit vântul și ai aruncat drept ancoră mica sfoară adunată într-un colț.
Din cele două țevi ieșite paralel am făcut un super canal de comunicare și vorbeam și ascultam pe rând ca doi mateloți.
Zeci de minute și de bucurie, râsete spontane. Am navigat cu mintea, puiul meu; cu mintea și cu sufletul.
Se apropie ziua ta și știu că trebuie să închei cartea de anul 3. Sunt nostalgicã și fericită.