Reflectez asupra metodelor hand in hand parenting. Practicãm zilnic Timpul Special și e din ce in ce mai hranitor. Pentru amândoi. Am avut îndoieli legate de cronometrare dar nu am simțit deloc că ofer dragoste cu „porția”. Mă încarc și eu în timp ce ii ofer lui pentru că sentimentul de vinovăție dispare și vinovăția consumă foarte mult un om.
Am găsit aceste unelte în instinctele și reflexele mele de a crește.
Îmi amintesc în mod special cum au luat viață întâlnirile Scoala lui Radu. Din nevoia de a-mi împărtășii trăirile cu oamenii și de a da darul pe care îl primisem eu înapoi. Darul ascultării.
Faptul că i-am dat un nume a însemnat marcarea unui teritoriu al emoțiilor, al descărcării și al schimbului de energie. Comunitatea a fost formată din mai mulți sau mai puțini, în funcție de întâlnire, dar intensitatea doar a crescut. Toți știm ce avem de făcut atunci când ne vedem sub această denumire : Lăsăm prejudecățile la ușă, deschidem inima, urechile și suntem prezenți.