E seară și abia acum simt că s-a terminat ziua mea. Cum am reușit?
Păi..
Vineri a fost ziua mea de naștere. După atâtea aniversãri, 31 la numãr, aș zice că am învățat ceva.
In primal rând am decis dacã voi merge la serviciu sau nu. Tu poți să alegi ce dorești dar eu am deci să-mi iau liber căci nu voi trăi veșnic. 🙂 Exact asta mi-am spus!
Asta m-a ajutat să-mi găsesc ritmul și să-l păstrez. Adevăratul ritm.
Uneori se nimerește să fii în concediu și atunci poți să sari cu parapanta sau să urci pe munte cu toți ai tăi și să vă adăpostiți de ploaie sub o stâncă pe Platoul Bucegi. Dar asta a fost anul trecut.
Am organizat o cină simplă, vroiam doar oamenii aproape și așa i-am simțit.
Apoi am stat cu Radu mult. Ne-am jucat, ne-am relaxat iar dacă s-a întâmplat să ne enervăm am trecut peste pentru ca nu a existat presiunea lui „să mă simt bine”, „să mă relaxez”, „să mă distrez”.
Am citit, O, Doamne! am citit-o din nou pe Ileana Vulpescu și m-am îndrăgostit de scrisul ei again and again
Uite așa mi-ar plăcea să scriu! Mi-am spus de mai multe ori.
Duminică am ieșit la teatru și apoi prin Marele București. Mi-am cumpărat „Zenobia” de la Carusel.
De multe ori alerg prin acest oraș căutând o adresă sau trebuind să ajung undeva. Și mă supăra că e mare și aglomerat dar trebuie sa recunosc că e și plin si viu!
Stau întinsă în pat, sedimenteze și mă bucur chiar dacă am fost pe alocuri tristă.
