Fratelui meu,

Hei, te-am ascultat azi, cu atenție, vorbind despre job. Erai așa mare și serios, te priveam peste masă, ascultam și mi-a trecut un gând prin minte: Nu cred că ai rămas fratele meu mai mic!

Avem 30 de ani, fiecare câte 30. Ești adult, ești căsătorit, urmează să fii tată!

Cu cât entuziasm vorbești despre copilul tău! Visezi la cum va fi, povestești ce îți dorești să schimbi la tine, la viața ta.

Realizezi, atât cât trebuie acum, că vei muta munții. Îți faci planuri, te uiți cu atenție la alți copii și te joci minunat cu ei.

Ai sufletul plin de așteptare și se vede.

Uneori vei simți ca poți învârti pământul, alteori vei fi obosit și nu vei putea juca măcar un joc.

In altă seară te vei trezi de multe ori să mergi în camera fetiței doar să o vezi cum doarme.

Îți vei tine copilul, piele pe piele, și veți știi amândoi unde vă e locul.

Alteori nu vă veți găsi starea.

Dar veți face un cuib, serile voastre împreuna în care sunteți trei, zâmbetele peste masă, primele gesturi, momente pe care le fotografiezi cu inima. Jocurile, îmbrățișările și pupici, primul „te iubesc”, primul „futsi din fața mia tati”.

Voi le veți știi pe toate și nimeni mai bine ca voi.

Va fi greu dar va fi muuuuult mai frumos decât greu!

0 thoughts on “Fratelui meu,”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart