Știu, am anunțat că rubrica se va numi marțea cu cărți dar dând un mic search mi-am dat seama ca nu era prea original ( cam toate postările despre cărți sunt alipite de numele unei zile) așa că am schimbat, de ce să nu schimb? 😊
Stejarul Pitic, cel mai bun pitic! și alte povești
Victoria Pătrașcu
Ilustrații de Livia Coloji
Editura Cartea Copiilor
Citeam ca de obicei, într-o seară, înainte de culcare. (Citim, Alex și cu mine, în egală măsură) Radu alesese Lapte de la pieptul mamei și, în timp ce o citeam, mă punea să înlocuiesc cuvântul „mama” cu „tati”.
Am realizat că, poate copilul nu citea suficiente cărți despre tați ( avea doar „Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer) și am luat măsuri chiar în seara aceea, după ce a adormit.
Am cerut câteva recomandări pe un grup online, am primit câteva, printre care și despre această carte.
Radu a adorat-o din prima și am citit-o luni la rândul. Apoi am lăsat-o în salonul de spital, am scris
Un singur lucru mai spun, că aceasta minunată carte mi-a deschis „apetitul” pentru ilustrație. E grozavă, va spun!
Un stejar morăcănos începe să iubească și să fie iubit, când puiul de veverița Bruni se adăpostește in scorbura lui, aceasta schimbându-i toată existența lui seculară.
Sună cunoscut?
„Tată?! Cum adică tată? Păi, eu n-am fost niciodată tată. N-am avut pe nimeni.. niciodată..”
Dar
„Stejărel continuă să se legene cu grijă, emoționat. Ce era cu el? Unde se topise toată supărarea lui? Cu înfiorare, simțea cum seva ii aducea ecoul respirației liniștire a puiului din scorbură.”
Povestea are 12 pagini, pline de umor, duioșie și suspans. Pe măsura unui tată!