Secretul Monstrului
de Otilia Mantelers
Ilustrații de Livia Coloji
editura Humanitas Junior
Sau “Chetu motu”, cum o cere Radu, este cartea noastră de ieri seară.
Radu o alege deseori, o și povestește și chiar o îndrăgește. Acum ceva timp am avut luptele noastre cu un monstru cu chip de lup (despre care am scris aici). Lup pe care acum îl cheamă Micky, am simțit nevoia să precizez. 🙂
În carte este vorba de un băiețel pe nume Jojo care refuză să meargă la culcare pentru că se află un monstru la el în cameră.
Replicile sunt reale, par foarte familiare, spre meritul Otiliei care a reușit să transpună clar nevoile copiilor și cât de fermi sunt în aceste situații.
Părinții mai întâi cad în capcana raționamentului și încearcă să-i explice lui Jojo că monstrul nu este acolo, că ei nu îl văd. Dar băiețelul curajos, își recunoaște frica mai departe!
Cu ajutorul unui specialist ( voi lăsa secret numele ) mama și tata își amintesc atunci tot ce e mai bun în legătură cu Jojo și aleg să-l creadă!
Urmând “rețeta” aceștia demonstrează puterea terapeutică a jocului și a râsului.
Cartea este scrisă cu umor și mi-o amintește pe Otilia cu râsul ei molipsitor.
Ca o greutate pe balanță, intervine grafic Livia Coloji. Cu un stil inconfundabil, ilustrează viața pur si simplu.
Mă bucur mult că la finalul cărții Otilia creează Caseta părintelui unde ne oferă informații prețioase pentru o înțelegere profundă. Spune așa:
” Seara, înainte de culcare, pe copii, la fel ca pe adulți, îi încearcă tot delul de frici. Ale adulților iau fie forma îngrijorărilor legate de ziua de mâine, fie a unuei neliniști inexplicabile, pe care, de cele mai multe ori, noi, oamenii mari, ne-o reprimăm, preferând să ne uităm la un film, să navigăm pe Internet sau să vorbim cu cineva la telefon.
Neliniștile copiilor, în schimb, au reprezentări mai concrete: monștrii, întunericul, personajele negative din povești sau alte făpturi înspâimântătoare. La originea lor stă teama despărțirii de părinți, frica de moarte sau de abandon.”