(pexels.com)
Imi vine acum să scriu despre privirea dintre ei doi. Mai mult el o privea, sub comanda creierul să se abțină, își plimba ochii, sacadat, peste tot spațiul ocupat de ea. Stăteau unul lângă celalalt, vorbeam banalități și el îi fura puțin câte puțin ființa.
Îl cunosc de mult, îl văd aproape zilnic,un om inteligent, cu simțul umorului, nu a depășit niciodată o anumită limită, fericit însurat.
Ea e singură, râde des și are ochi catifelați și negri.
Nu am vrut să aflu despre ceea ce e între ei, nu m-a interesat dar trag la emoții ca albina la miere.
La început era doar supărat. S-a distanțat, nu mai râdea. Părea îngrijorat, trist și nu te gândești din prima că ar fi vorba de dragoste.
Apoi îl vezi cum o privește și înțelegi că tatăl de fete din el și soțul care a promis în altă zi iubire altei femei, suferă.
Atunci când te îndrăgostești de altcineva se cheamă că înșeli?
Chiar și fără să faci sex?
Ne închipuim toți că e minunat să iubești, chiar așa este dar cel mai minunat (scuzați expresia) este să împărtășești!
Cât de confortabil poate fi să iubești două femei în același timp (nenorocitul), să-ți faci franjuri visele de îndrăgostit cu sentimente de vinovăție? Ce se va întâmpla cu soția mea, cu copiii noștrii, nu vreau să pierd asta dar ce naiba se întâmplă cu mine?!
Iubirea devine rană și pansament dar ustură al naibi când treci de colo, colo.
Lumea ta interioară s-a separat în două și nu mai știi nici tu bine ce vrei, ce poți să duci. Cine ești tu în contextul acesta?
Mult timp m-am temut de infidelitate ca de boala incurabilă a relațiilor, metastaza. Am descoperit ulterior, în terapie, că era de la credința mea adânc înrădăcinată că destinul meu este să fiu părăsită. Imi închipuiam că mi-aș dori foarte mult să-mi spună și-atunci ne-am fi despărțit, natural, și asta era. Mai mult decât orice îmi doream să am controlul până la final.
Ii privim pe cei care înșală ca pe niște criminali de familii. Nu contează că de multe ori nu vă înțelegeați așa bine, că nu te-ai uitat în ochii ei de o veșnicie, că sexul e doar sex, mai rar decât vă certați, oricum.
Iubitul tău s-a îndrăgostit de alta. Nu fac sex, se simte vinovat ca naiba, nu te parăsește dar tot o iubește.
Ii place casa voastră, căminul adică. Copiii sunt superbi, și-ar da și viața pentru ei, nu vrea să se mute și să nu vă mai vadă zilnic. Dar tot o iubește.
Dacă i-ar spune soției ar pierde-o, împreună cu tot ce au, cu tot ce îi oferă și lui siguranță, nu doar ei.
Cum să vină să-ți spună când răspunsul tău ar fi : Îți iau tot!
Să zicem că ați sta de vorbă ca doi prieteni care au trecut prin multe împreună și-i vei spune:
Ok, o să te ajut! Vom trece împreună și peste asta.
I-ai conține toată vinovăția extrem de dureroasă, siguranța și dragostea potolită se așează în talerul opus chimiei amorului de început dar care nu garantează nimic. Și el știe.
După ceva vreme începeți să vă țineți din nou de mână.