Titlu de toamnă

S-ar zice că nu mai simt că am inspirație să scriu zilele acestea.

Plec prea de dimineață, adorm muult prea devreme, lucrez mult prea intens, abia mă pot deconecta.

Cum am ajuns aseară să văd râul și pădurea.

M-a inspirat tata. Nu știu de unde le scoate sau cum scoate cămașa în fața oboselii dar reușește să-și păstreze inspirația.

I-am găsit la pădure, aruncând pietre în apă, alergând de colo colo.

Inițial mi s-a părut că sunt prea obosită să merg după ei dar apoi m-am bucurat pentru că am apucat să văd asta:

Și cealaltă parte a râului:

Pădurea era frumoasă, așezată de o mână enormă, în perfectă armonie estetică.

Ciulinii erau la locul lor. Am aflat de la Ilinca, ghidul nostru în drumeții, că străinii se entuziasmează foarte mult de ciulinii noștri, afirmând că e semn de ecosistem sănătos.

Să dăm ciulinilor ce e al ciulinilor, zic!

E toamnă și ea nu vine niciodată brusc.

Tu ai observat-o?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart