Nu știu despre voi (ah, evit de obcei să încep cu o negație dar vor fi și așa multe lucruri grele în acest articol, încât, ăsta pare cel mai mic dintre ele) deci:
Nu știu despre voi dar eu lucrez! Da, am un job. Lucrez în echipa de aranjare la unul dintre cele mai puternice magazine Jumbo din țară. Îmi plăcea acest job, începe să-mi placă din nou acum, să zicem că îmi stimulează creativitatea și afinitatea pentru a rezolva „puzzle-uri”. Lucrez cu normă întreagă și deja avem rutina noastră înca de când m-am întors. Dar există această lună decembrie în care lucrurile se schimbă. Nevoia oamenilor de cumpărare crește iar orele de muncă se înmulțesc. În această luna decembrie se lucrează aproape dublu față de o altă lună din an. Asta înseamnă ore peste program, multe.
Știu, nu voi câștiga titlul de „Mama lunii decembrie” și nici nu mi-aș dori. Ceea ce îmi doresc e să-mi canalizez energia pe care aș investi-o în a mă simți vinovată, în a face timpul să treacă cu folos chiar dacă nu petrecem la fel de mult împreună.
Mai exact „am pierdut” diminețile (eu încep programul mai devreme) și nu mai avem parte de ritualul nostru de pupat, alintat, jucat, mic dejun, pe repede înainte pregatit pentru grădi.
Pasul 1:
Îi las un mesaj pe masa lui. Acolo preferă să ia micul dejun și sunt sigură că vede mesajul meu. Uneori îi desenez, alteori îi împăturesc hârtie sau lucrez din plastilină. Vreau să simtă prezența mea, tot să ne gândim diminețile unul la celălalt.
Pasul 2:
Am cumpărat stickere și post it în diferite forme pentru a i le lipi pe capacul caserolei. Prin asta vreau să-i transmit: Mă gândesc la tine! Eu tot te iubesc chiar dacă tu ești la grădi și eu la lucru!
Îi desenez inimioare și zâmbete! Ba chiar mi-a făcut și el mie una:
Pasul 3:
Păstrăm rutina de seara când încerc să stau doar cu el. Scriu sau strâng rufe dupa ce adoarme el.
Pasul 4:
De la 1 decembrie vom adăuga neapărat activități din calendarul Advent. Chiar dacă nu am pregătit totul pentru toate zilele, știu că pe data de 1 decembrie vom da startul calendarului împodobind bradul, vom aprinde luminițele și vom asculta colinde.
O lună bună s-avem!
Am vrut neapărat să scriu acest articol pentru toate mamele care simt ceea ce simt eu la început de decembrie. Tristețe și curaj, dorința și nevoia de a fi înțeleasă. Simt că aș putea fi judecată, poate de mame care au făcut alegeri mai bune și au mai mult timp liber sau de cele care stau permanent cu copiii lor și se conectează foarte frumos. Eu mă bucur pentru ele și pentru dragii de copii, ba mai mult le ofer lor titlul „Mama lunii decembrie”