Eu am zis că întotdeauna îi voi spune adevărul lui Radu. Despre Moș Nicolae și Moș Crăciun i-am spus că sunt simboluri ale faptelor bune dar și că oricare dintre noi poate fi „moș” atunci când dăruiește sau face o faptă bună.
Nu am ținut să creadă în moș sau să nu creadă, am ținut să știe un adevăr care îl inspiră. Observ cu drag cum mintea lui de copil se înclină către fantezie și mă întreabă „undi e mosu?” sau cum uneori ne explică el nouă că poate fi și „moș tataie”, „moș Radu”, etc.
Moș Radu
Am vorbit cu Radu de la prânz că vom face ceva special diseară. Când ne-am văzut, am făcut planul în șoaptă și ne-am pus pe treabă.
În ajun de Moș de Nicolae am copt. Eu și cu Radu, Radu și cu mine, am răzuit brânza, am pus ou, unt, chimen și făină și am frământat. Apoi am tăiat cu forme aluatul: brăduți, stele căzătoare, „muffin’ man”, cerbi, clopoței și îngeri.
I-am pus apoi în punguțe, am legat cu panglici aurii și roșii și-am plecat la drum!
Am mers „pâs, pâs” la ușa unchiului și a mătușii, la ușile bunicilor. Am lăsat darurile pe preșul de lângă scară. Am țipat de entuziasm de era gata să ne dăm de gol că am intrat în curțile oamenilor noaptea! Am lăsat darurile făcute cu mâinile și timpul nostru și am plecat!
Poate va crede în moș sau nu, e important să creadă că el însuși poate face fapte bune.
Sentimentul acela care îți umple inima când oferi ceva nu ți-l poate oferi nici un lucru pe care îl poți cumpăra!
That’s the spirit!