Am primit zilele trecute poze cu 3 bebeluși diferiți în aceeași zi. Toate trei fete, una ca luna împlinise o lună, una avea o zi de viață în aer liber iar cealaltă născută pe trei ca o poveste.
Le-am admirat cu glas tare și le-am spus vorbe de iubire deși ele nu erau acolo să mă audă. Am simțit că le iubesc și fericire să le văd, chiar și așa în poze.
M-am gândit că vor face toate parte din viața mea, că vor alerga la mine în brațe când ne vom revedea, că vor știi numele meu, că vor opri la casa mea să salute sau să mănânce ceva în drumul lor, oriunde ar duce acesta.
M-am uitat apoi la Radu. Radu cu picioarele lui lungi, înalt, chipeș.
Nu pot să-i mai spun pufos, grăsuț sau bebeluș dar am putut să-i spun:
„A fost minunat cât ai fost bebeluș și este minunat și acum că ai crescut!”