Toată lunile acestea de iarnă am simțit că aș vrea să stau mai mult în casă. Este natural cred, temperaturile și zilele scurte sunt îndemnul naturii la hibernare.
Îmi place să-mi observ nevoile înscrise în ADN ca pe o regăsire. Că nu suntem atât de noi. O specie ca o comunitate.
Boabele de muștar, de exemplu, se folosesc de mult în rețetele de murături. Am crezut că se folosesc pentru aromă dar apoi am citit că sunt un puternic conservant natural. E atât de veche informația că am avut timp să o uităm și să ne-o reamintim, astfel că nici bunica nu mai știa de ce le folosim exact. Îmi plac lucrurile care se așează astfel, cu bun simț.
De bun simț mi s-a părut și articolul Cristelei Georgescu despre supa clară. Nu rețeta ci observația că afară fiind frig, se cere o compensare cu hrană caldă. Atât de echilibrat și Simplu, nu?
Astăzi, după o răceală lungă care m-a afectat și pe mine și pe Radu, am simțit nevoia să mâncăm ceva cald și hrănitor.
Este vorba despre supă de linte. Despre rețetă am aflat de la mama mea, care a locuit mulți ani în Grecia iar mâncarea grecească tradițională a rămas în meniu familiei noastre. Această supă groasă se gătește doar iarna în Grecia, vara fiind foarte cald și ar fi.. nepotrivit, nu-i așa? Simplu.
Lintea se spală și se fierbe într-o apă. Apa aceasta se aruncă iar lintea se spală foarte bine ( cam ca la fasole- se schimbă apa de multe ori până se elimină toate cojițele care înveleau bobul).
Se pune lintea la fiert în apă curată, adăugând o ceapă tocată mărunt, doi căței de usturoi zdrobiți nițel, o roșie tocată mărunt, două foi de dafin, sare, piper, oregano.
Dupa ce au fiert toate potrivit de mult și apa a scăzut cât să pară o supă groasă, adaugă o lingură de oțet și una de ulei de măsline delicios.
Se servește în farfurii adânci, se mănâncă cu lingura și neapărat cu o bucată de feta grecească ( eu am luat de la Selgros branză grecească în zer dar când vom merge în grecia vom lua de la ciobani) și măsline.
O felie de păine prăjită dacă este absolut necesar.
Poftă buna!