Fuse chistul și se duse

A fost cu mine câteva luni. De când era mic, mic până acum când se fâcuse cât o nucă, umblă vorba că așa de mare se făcuse.

A apărut de la efort, spune medicul. E adevărat că cel mai mult m-a durut dupa semimaraton și apoi s-a cumințit dar eu tot l-am scos să văd ce e cu el și tot tacâmul.

N-a fost în viața lui mai celebru ca acum, ziua internării pentru operație. Am fost strigată „chistul” în acest spital universitar militar și de urgențe mai des decât m-au strigat Răduță.

„Chistul merge în sala 4.” spuse pe nas o asistentă de la blocul operator.

„Și persoana înfășurată în jurul lui?” am gândit.

Oare au operat chistul din genunchiul meu sau m-au decupat pe mine din jurul chistului?

Cred că depinde cine întreabă.

M-a durut tare acest chist și în picior dar în ultimele zile mai mult în suflet.

Fără să fiu pesimistă am fost și sunt realist de ingrijorată pentru rezultatul biopsiei. Și nu pentru că se numește așa și știm cu toții a ce sună.. sau poate fix pentru că se numește așa și știm cu toții a ce sună..

21 de zile până la rezultat.

Am fost distantă, doar eu cu mine, mi-am gândurile în ordine. Am avut nevoie de câteva zile și nopți să pot aștepta această analiză fără să sufăr. S-a amânat o zi și asta a fost. Dintr-o dată a fost suficient. Operața era doar parte din proces.

Shopping Cart