„- Aloo! Îi pun talpa stângă la urechea mea dreaptă, vreau să vorbesc cu Radu.
– Nu e un tăfănon, e un picioluș! mă corectează Radu. „Rădem amândoi.”
„- Am o combinație bună de iaurt cu cereale, dacă vrei punem și fruct..
Știi că nu-ți dă mama ceva..
– Plictisitor?” Ne pufnește râsul
„- La muți ani, tati, de 1 iunie!
– La mulți ani ție, că e ziua ta!
– Ba e și a ta!” Are dreptate.
Și e abia 9 dimineața.
Va scrie peste ani despre ziua aceasta? Ce moment își va aminti și ce senzații îl vor încerca?
Va avea un blog în care va scrie despre Amintiri din copilărie așa de frumos cum a făcut-o nașa lui?
Cu toții avem aceste frânturi de poveste, iubire lichidă, pe care ne-o turnăm în crăpături ca japonezii.
Eu mai adaug astăzi:
Primul întâi iunie cu un copil de mână și unul în burtă!
Am tricoul acesta de vreo 3 ani jumate de la o întalnire cu Prințesa Urbană și Monica Reu. Mai dormeam uneori cu el și i-am dat palpitații lui Alex chiar înainte de culcare. Ceea ce vreau să spun că acum, gravidă fiind, nu mă mai încape. Ironic, nu? ❤️