Este o zi călduroasă spre deosebire de zilele trecute, zile în care a fost mai frig. Este cald chiar și la munte. Pe drumul aglomerat și plin de serpentinte am ascultat o emisiune despre traducători. Cât de importanți sunt în succesul unei cărți, cât de exacți și asumați trebuie să fie în intepretarea lor. E chiar așa! Imi vin în minte cartea lui Brené – pe care nu am putut să o citesc în română din cauza traducerii – și efortul meu a de a-i traduce lui Radu din Julia Donaldson – pe care îmi vine să o pup de deșteaptă și amuzantă ce e în limba ei maternă-.
Am venit în Brașov să te vedem și mă gândesc la tine chiar și în timpul emisiunii despre traduceri: știu sigur că vom citi împreună; oare îți vor ajunge multele cărți ale lui Radu?, El va vrea să le recitească seară de seară? Dar stai, nu avem suficiente cărți despre puterea feminină și nici nu am de gând să-i răpesc dreptul cuiva la propriile cărți. 🙂
Spun că nu știu încă unde ne vom întâlni, că am de luat o decizie și totuși, de fiecare dată când mă văd în acest oraș, simt că acesta este locul. Oare tu ce crezi?
Am vizitat spitalul astăzi. Am fost atentă la modelul perdeluțelor de la neonatologie și dacă intră lumină bună, sănătoasă în încăpere. Ferestrele sunt mari și camera are vedere către munte. Așa cum a avut și fratele tău.
Mi te închipui mică și parfumată la început, adaptându-te încetișor. Mă închipui cu brațele încolăcite în jurul vostru, cu capul tău pe un braț și al lui pe celălalt, în momentele noastre foarte bune în care vreun deget nu ne amorțește, în care nu ne dor burta, capul sau ochii de oboseală. Ci doar stăm așa, la umbră, fără a vrea să fim în altă parte. Un moment care să ne încarce pentru toate celelalte.
Încă nu știm cum va fi, poate nici nu contează prea mult, acum avem un alt prezent dar știi ce contează?
Cã ești în burtică și ești sănătoasă iar eu mă bucur la gândul că te am!
Și mai e ceva ce mi-ar plãcea să știu, dacă îmi poți șopti: Numele tău!
