Lasă lama cuvintelor la colțul buzelor,
În seara asta, măcar.
Mai ține putin între dinți replica aceea amar de potrivită care-ți vine în mine,
aceea care i-ar tăia respirația și murdări demnitatea și felul de a fi, de a respira și de a trăi. Și pe ale tale, oricum.
plimb-o prin gură și dacă e amară, scapă de ea căci spusă devine pelin.
Doar în seara asta, mai rabdă puțin și nu zice, chiar dacă te scoate din minții modul cum stă întins, zgomotul respirației lui și clinchetul sticlei cu care bea apă.
Nu-i zice nimic, lasă să moară cuvintele fără să simtă aerul măcar în seara asta.
Chiar dacă ai dreptate și suferi, chiar dacă el tace din indiferență și tu țipi din traumă.
Durerea e durere, până la urmă.
