Aseară dormit îngrozitor. Adică am fost în tot timpul într-o stare de semitrezie și doar mă răsuceam din când în când. Cel mai ciudat este că am visat, nu știu când că n-am simțit că am dormit.
În trimestru I și II gândul mi-a zburat mult la viața noastră după naștere, am citit despre relațiile dintre frați, despre adaptare dar parcă acum este mai mult despre nașterea în sine. Se și apropie și mi se pare logic.
Așa că am visat nașteri. Că nășteam eu, apoi mă trezeam verificând dacă am contracții, mă îngrijoram, e mult prea devreme. Nu erau contracții dar bebelușul are mișcări puternice acum.
Am visat-o pe Ditta Depner (educator prenatal). Aseară am urmărit canalul ei de youtube și probabil acesta este motivul. Am văzut niște nașteri și am ascultat povești foarte frumoase acolo. M-am pus în pat entuziasmată și totuși mi-a fost greu să adorm iar gândul la toată această întreagă zi, fiind obosită, mă epuizează de-a dreptul.
S-ar putea ca sub tot acest entuziasm să simt frică. Este posibil ca această frică să vină de dincolo de mine, să nu fie a mea. Este posibil să fie frica mamei atunci când i s-au pornit contracțiile deși medicul i-a spus că naște în două săptămâni. M-am născut mai devreme.
Din acest motiv îmi țin copiii cu atât de multă grijă acolo? Dacă este așa, toate aceste temeri și întâmplări sunt posibilităti de vindecare iar o naștere blândă poate fi o mod de vindecare al propriei nașteri.
Dar acum este aproape opt dimineața, sunt obosită și nu vreau decât să trec de o zi ca asta cu atât de multe posibilități de a mă agita inutil, de a țipa (Doamne, ferește!)
Revin cu gânduri și senzații complete din trimestrul trei, în zile mai blânde ale acestuia.
