Astăzi a fost ziua mea! Ziua mea de petrecut la grădiniță împreună cu clasa lui Radu, prima zi de acest fel din viața mea și vă spun de la început că a fost o bucurie. Nu e nici un suspans sau mister, declar de la început că iubesc copiii, sunt mereu uimitor de inteligenți și intuitivi, ador să-i privesc jucându-se și să mă joc cu ei.
Eu am fost și anul trecut împreună cu Radu la grădiniță, atunci l-am ajutat să se adapteze blând și în ritmul lui, este adevărat că am petrecut primele două săptămâni împreună dar acum a fost cu totul diferit. De data aceasta colectivul este deja format, copiii ceva mai mari, eram curioasă să-i văd împreună la un an diferență, să văd trecerea de la copilașii dezorientați la început, la o comunitate. Intuisem că le-a fost lăsat spațiul necesar să se obișnuiască unul cu celălalt, că au fost îndrumați cu blândețe să devină această unitate strânsă. Radu îmi spune deseori că ține la colegii lui iar astăzi la întrebarea „Ce te face pe tine fericit?” , din cadrul unui joc legat de emoții, răspunsul unuia dintre copii a fost : „Colegii mei.”
Activitatea de astăzi a reprezentat startul unor întâlniri părinte-copii organizat la grupa mijlocie, întâlniri despre care s-a discutat la ședința de început de an, și iată, a venit timpul să le începem. Am fost norocoasă, am început eu această serie!
Fiecare părinte este liber să aleagă activitatea pe care o dorește iar eu mi-am ales două! (V-am zis că ador copiii!) Alt motiv ar fi că voi naște în curând și vreau să știu că am apucat să-mi îndeplinesc misiunea. Am decis că le voi citi copiilor (dăă!) pentru că ador să citesc (dăă!) și găsesc cărțile (fără pereche) pentru copii fascinante.
Cea de-a doua va fi un teatru de umbre pe care îl voi prezenta vineri împreună cu Radu. Teatrul de umbre este jocul creat pentru ziua lui Radu iar linkul de la începutul propoziției te va direcționa către locul de unde am învățat noi să facem. Da, da l-am făcut noi cap-coadă și plănuiesc să-l asamblez împreună cu copiii și de data aceasta. Mai multe voi scrie după succesul nostru răsunător de la grupă. 🤩
Cărțile pe care le-am ales sunt „Gruffalo” și „Puiul lui Gruffalo”, de Julia Donaldson. Cărțile acestei doamne englezoaice sunt multe și sunt printre preferatele noastre descoperite în ultimul an de zile. Sunt amuzante incitante și în versuri! Nu toate sunt traduse în limba română dar merită un loc în bibliotecă, oricum ar fi. Dacă aveți copii mai mari, probabil le aveți deja sau ați auzit de ele, dacă nu, e un moment bun să le căutați.
Mi-a plăcut mult că am stat pe jos împreună, copiii au ascultat cu atenție și s-au amuzat. M-am simțit grozav cu ei și au schimbat chimia ultimelor zile, atât de încărcate. Magie curată! Activitatea era programată să dureze 1 ora dar n-am mai plecat de acolo până la finalul programului 🙂 ora 12.
Asta și pentru că doamna educatoare pregătise un … aluat pentru gogoși!
And You can’t leave a donut behind!
Tocmai ce am inventat acest motto..
Sincer, am stat pentru că mi-a fost drag, îmi place să o urmăresc pe Gabriela la lucru. E atât de bună cu ei, ca om, ca educator. Doar un om inteligent poate fi atât de bun! Profesor de franceză inițial, de curând a devenit doctor în filologie și își folosește fiecare strop de experiență în „îmbogățirea” acestor copii. Felicitări, ești adorată!
O îmbrățișare spontană. Toți copiii au fugit în brațele doamnei.
Mai jos sunt câteva fotografii ale copiilor făcând gogoși, ca să ne credeți 🙂
Acestea au fost într-adevăr prăjite de către educatoare și consumate de către copii iar în caz că vă întrebați: Au ieșit delicioase!