Diferența dintre noapte și zi s-a estompat din ce în ce mai mult.
Rămâne o urmă de grijă în plus peste noapte care mă face să ațipesc fără vise, un somn fără urme, de nu sunt nici măcar convinsă că am dormit. Mă odihnesc într-o stare de veghe, mã întreb de unde avem aceasta capacitate și găsesc sursa în grija de mamă, grija care asigurã supraviețuirea copilului. Prădătorii din gura peșterii nu se zăreau în întunericul nopții, cu atât mai mare pericolul.
Somnul copilului, alăptat, schimbat, uitat ochi în ochi, un moment de neliniște dar mult mai multe de pace. Nu mă supăr că mă trezesc sau că nu îmi amintesc să fi dormit. Deloc. Cedez și las ritmul ăsta sa fie fără să-mi doresc altceva.
E mult mai mare mulțumirea când reușești cina, dușul, spălatul pe dinți dintr-o bucată.
Gata, ești din nou pregătită pentru noapte. Mulțumită, era tot ce voiai.
În a opta zi nu am mai ținut cont de cum se numesc zilele.
A, da, e marți, are Radu înot.
Mai am energie. Sper doar că o iau din șolduri, burți și coapse și din tot ce a rămas din gravidenie. Adicã, ar fi foarte bine să fie așa.
Tot materialul de wrap rămâne cel mai bun înveliș.