Ieri am sărbătorit-o pe Kira de 1 an, deja!
Nu, nu vreau să mai zic încă o dată despre cât de repede trece timpul..el trece chiar în timp ce vorbim despre asta.
Mai bine povestim ceva, poveștile opresc timpul în loc.
Aniversarea de 1 an este foarte importantă, cred eu. La fel de importantă ca majoratul. Observ că în cultura noastră, la aniversarea de 1 an, poți face aceleași alegeri pe care le faci și când devii adult: alegi de pe o tavă cu de toate, ceea ce te atrage. Alegi o posibilă meserie, o viitoare pasiune, începi un drum în care poți alege (that’s all adulthood is all about, right?) eventual poate chiar ieși din bebelușie cu acest ritual, cine știe? Îți trasezi destinul, ursita, poate ceilalți influentează universul gândindu-se la tine în funcție de ceea ce ai ales de pe tavă..
Fiind un prim moment atât de important în viața cuiva, am vrut să dăruiesc ceva cu semnificație. N-am reușit să creez, să împletesc, să comand ceva la timp așa că am căutat soluția: ceva special, creat de altcineva, unicat dacă se poate. Și s-a putut.
În situații limită, norocul pare să fie de partea mea, drept dovadă că atunci când am căutat dinstanța dintre Mazilique Studio (locația evenimentului) și Fici+Mimi (loc de creație a unor hăinuțe grozave pentru copii și nu numai), all mighty google maps mi-a arătat distanța de 1,6 km, adică 4 minute ca timp. Allelujah!
Am ajuns la magazin, am intrat iar Alex mă sună că s-au trezit copiii. Ileana deja se auzea plângând, eu nu aveam curaj să mai cer Universului nimic, deja mi-i adormise pe amândoi tot drumul.
Îi povestesc în două secunde omului ce caut, ce vreau. Scoate cea mai frumoasă rochiță posibilă pentru minunea de fată care se aniversa și zice:
– Lăsați, duceți-vă la copii, că îmi plătiți dumneavoastră! Am toată încrederea.
I-am dat numărul de telefon, mi-a trimis contul și i-am achitat pe seară, când am putut.
Mi-a dat un sentiment atât de bun acel “Am toată încrederea” și că a și avut că doar și eu avusesem în ceea ce iese din mâinile lor!
Faith in humanity restored!
