Credeam că trebuie să-mi setez ținte. Credeam că e bine să cer și corect ca universul să-mi tot dea, credeam că atunci când te ambiționezi și obții ceea ce îți dorești, te simți plin. Eu am primit foarte mult în ultimii ani iar anul acesta, pentru ca am tot continuat să cer, mi s-a dat, mi s-a dat atât de frumos și minunat! De parcă nu mai văd pădurea de copaci.
Și am zis așa:
În 2020 vreau să ofer următoarele lucruri:
Mai mult spațiu și răbdare copiilor mei.
Mai multă înțelegere soțului.
Mai puține afirmații pline de judecată și reproș părinților.
Mai multă bândețe și indulgență mie.
Mai puține sfaturi prietenilor.
Mai multe îmbrățișări bunicii.
Dacă ne întâlnim, pe stradă, în casă, la o masă, să îmi amintiți să mă gândesc la mine iar eu o să vă amintesc să vă gândiți la voi.
Și asta numesc eu iubire!
