Posibil să fii foarte supărat pe părinții tăi că nu te-au învâțat să mănânci mai bine, mai sănătos. Nu ți-a spus nimeni să nu mai bei atât de mult Coca Cola, că are mult zahăr și-ți face rău. Te gândești că probabil de aia ai fost mai grăsuț în adolescență și ai suferit din cauza asta. Îți promiți că nu-ți vei lăsa niciodată copiii să mănânce porcării.
Ai crescut într-o familie săracă. Erați destul de mulți și, deși, nu cereai mai mult, sentimentul că nu ai avut niciodată cât ți-ai dorit nu te părăsește nici o clipă. În adolscența ta nu se găsea nimic în alimentară, nu mai zici de ciocolată, cola și alte răsfățuri. Asta crezi despre dulce, că e răsfăț. În sinea ta, îți promiti că nu îți vei lăsa copiii să tânjească după un cub de zahăr.
Ești furios că au plecat în străinătate și te-au lăsat cu bunica. Mult timp ai crezut că ai făcut tu ceva greșit iar în relațiile tale viitoare te-ai așteptat să fii părăsit în orice moment. Ți-ai jurat că tu nu vei pleca de lângă copilul tău.
Ați fost trei copii și un singur salariu. Te-ai angajat de la 16 ani și nu poți uita iarna aceea în care ai făcut naveta în teniși din pânză. Îți era rușine deși nu făcusei nimic rău, îți era rușine cu picioarele tale ude și înghețate. Pentru că nu ai vrut ca ai tăi copiii să se simtă așa vreodată, ai lăsat tot ce ai avut mai drag și ai plecat să le faci o viață mai bună.
Ai tăi te-au tocat toată viața să înveți. Îi judeci că nu au văzut decât notele tale, niciodată pe tine. Doar despre asta vorbeau și tu îți promiți că nu îți vei evalua copiii după notele lor.
Ai fost foarte bun la școală, primul din clasă. Sărac lipit dar îți plăcea să înveți. În clasa a zecea ești nevoit să abandonezi școala și să te angajezi la fabrică. Nu au mai fost bani să te țină încă doi ani. Școala a fost unica ta șansă așa că îți pui speranța în copiii tăi.
Tot ce au în comun aceste povești este durerea. Durerea nevindecată. Iar copiii noștri nu cresc din durerea noastră, ei cresc din iubirea noastră. Singurii care pot crește din propiile dureri suntem noi.
