Cu fundul pe insula din bucătărie (așa cum nu avem niciodată voie), cu picioarele goale (așa cum stă de câte ori are ocazia), Radu molfăie un muncenic moldovenesc și bea suc de mere într-un pahar cu picior (exact așa cum îi place).
Ileana este în cãruțul ei și, probabil auzind vocile noastre vesele, începe și ea să gângurească.
– Cled că zice că și-a dat seama că pe mine mă iubești mai mult. Chial dacă ale cleielașul așa mic, și-a dat și ea seama că sunt plefelatul tău.
Sunt uimită, zâmbesc și mă uit la el cum își linge buzele de miere și nucă și cum îi lucesc ochii ca un soare. Ce fericire trebuie să fie în sufletul lui!
Cred că puiului meu i-a venit inima la loc dar și mie căci acum câteva zile eram la polul opus al acestui moment și n-am dormit două nopți încercând să întorc reacțiile lui pe toate părțile, să nu-l mai condamn pentru lovituri ci doar să-i fiu mamă.
Așa că nu l-am respins deși îmi venea ci l-am luat în brațe mai mult, primește 25 de pupici pentru tentative de lovire și 5 minute îmbrățișare. Nu caută să lovească mai mult ci din contră, “fuge” de pupat râzând în hohote și daca râde, e clar, spaima/furia/durerea s-a dus. Doarme cu noi în fiecare seară. Sunt mult mai atentă și precaută și sunt acolo să-i protejez pe amândoi, să fiu acolo la urcare, la coborâre dar și în vârf!
Și DA, el este băiețelul meu preferat din întreaga lume iar ea este fetița mea preferată din întreaga lume!
