Ileana rotativa este o fetiță care tocmai a învățat cum să străbată distanța de la covor, la canapea sau de la fotoliu, la bibliotecă. Ea se rotește, se rostogolește imediat ce se trezește sau chiar înainte să adoarmă.
Se rostogolește ca să ajungă la Radu, la 7 dimineața (și douăzeci de minute fix), se apropie ca să fie sigură că o aude, se apropie ca să-l atingă, ca să-l bage în seamă. Pentru asta că pare să fie dorința ei cea mai mare: ca el să o bage în seamă.
Înainte de somn se rostogolește imediat după ce golește doua “sticle” de lapte, se ridică pe mâini în timp ce ochii i se inchid, dar nu renunță. De fiecare dată pare și mai frumoasă, răvășită de somn (doar părul îi sta perfect de când am născut-o), nu se lasă pentru că mai are o rostogolire de făcut.
De la ea învăț ce înseamnă dorm ca un bebeluș. Doarme ore (doar noaptea), profund, nemișcat și adânc.
Ochii ei au culoarea ciocolatei negre, a cafelei fără lapte. A, dar mai ales, au culoarea cerului într-o noapte cu puzderie de stele.
Ileana.