Sunt în birou, ceaiul meu de tei este gata, mă asteaptă fierbinte să-mi termin ideea, mi-am aprins o lumânare parfumată și citesc din revista/carte Scena9. Adică o voi citi.
S-au strâns multe de făcut în minte mea: să îi scriu Ilenei în cartea ei de anul întâi despre cei doi dințișori care i-au ieșit, să notez ceva și pentru Radu – sunt lucruri cu adevărat importante pentru mine iar grija este că voi uita ce aveam să le spun – , să termin de citit numarul ‘18-‘19, să-mi aud gândurile și, dacă din ele vor ajunge câteva și pe blog, atunci simt că mi-am făcut treaba, am avut grijă și de mintea și de sufletul meu.
De luni bune aveam același program. De la 8 le citesc, apoi Radu ne lasă doar pe noi două pentru că Ileana adoarme mai devreme. O culc pe Ileana, apoi merg să adoarmă și el. Dupa ce adoarme, îl mut în camera unde este și Ileana și unde dormim toți trei. Incă nu se sincronizează să adoarmă amândoi odată. Radu se joacă de-a titirezul iar Ileana ar putea râde la glumele lui până dimineața.
În seara asta nu m-am dus, aveam nevoie de puțin timp pentru mine. I-am spus și lui, a zis “Bine.”.
“Vin să te iau, oricum, după ce adormi.”
“Știu.”
