Am îndrăznit, după ce m-am gândit pe toate părțile, să mă trec pe o listă cu oameni fericiți. Era o provocare, ca cele care se fac la început de an, timp de 21 de de zile consecutive trebuia să îndeplinești anumite sarcini iar să faci o lista cu oameni pe care îi consideri fericiți era una dintre ele. Am făcut-o. Nu am ținut cont de bani, am tinut cont de pasiuni, dar am ținut și de bani dacă știam că ei chiar contau pentru acea persoană, am ținut cont de copii (ei contează pentru mine), am ținut cont de iubire (și ea contează foarte mult pentru mine), am ținut cont de tot ce îmi dicta mie sufletul sau mintea, n-a fost ușor. Și mai ales, a fost pur subiectiv. M-am trecut și pe mine, deși tocmai citisem într-un articol că nu e bine să te declari fericit dacă nu faci și ceva pentru ceilalți. Eu donez câțiva dolari lunar pentru construirea unui spital, am folosit deja aplicația Share a meal sau am alergat să împăduresc, dar nu aceata sunt motivele pentru care m-am trecut pe acea listă.
Motivul pentru care m-am trecut este că am salvat deja pe cineva și acea persoană sunt eu.
Nu știu cum e la voi dar la mine era ceață rău înainte. Înainte.. sincer, nu știu care e momentul declicului; uneori îmi închipui că e accidentul de mașină, alteori că s-a întâmplat când mi-am scos sufletul alergând zeci de kilometri, îmi amintesc și când am aruncat pachetul ăla aproape plin cu țigări și n-am mai cumpărat altul, a fost un lucru foarte greu acela. Se poate să fie când mi-am născut primul copil și am descoperit despre mine că tocesc cărțile când mă intersează ceva cu adevărat, nu doar prind din zbor.
Deși pentru cele câteva acte de bunătate descrise mai sus nici măcar nu ies din zonă de confort, ca să mă salvez pe mine a fost mult mai greu. Până să fac asta doar pretindeam că aș vrea să salvez pe cineva și în toate actele mele stătea mascat sindromul salvatorului. Eu eram în fiecare copil care părea că își strigă părinții, în fiecare prietenă care făcea alegeri proaste, în fiecare dependent din jurul meu. Dar m-am luat la trântă și m-am redescoperit așa cum nici nu mă cunoscusem vreodată, am jupuit vreo zece straturi și cred că mai am vreo zece pentru că așa vreau să trăiesc. Și e mai greu dar și mai bine.
Unii au acest destin de a face lucruri mărețe. Prin destin înțeleg determinare, forță, conjunctură dar altora le ia toată viața să ajungă la ei înșiși. Mie mi se pare la fel de greu să faci și una și alta. Unii reușesc mai devreme în viața lor și devin exemple. Îmi vine în minte, Greta Thunberg activista de mediu care a dus o lupta cruntă ca să se salveze iar declicul i l-a produs chiar o prezentare despre schimbările climatice pe care a văzut-o la școală.
Dar merită lupta asta și după ce îți eliberezi mintea și sufletul, iar durerea se face pulbere fină în vânt, vine și momentul acela minunat să te gândești cu adevărat la binele celorlalți. Nu am nici o îndoială că va veni și timpul meu, și al tău, și al lor..
