Dacă ar fi să pot să mă întorc oricând la un moment din viața mea:
M-aș întoarce la prima noastră seară împreună, primul nostru somn atât de profund încât ne-am trezit însetate. Te-am numit de când te-am văzut Miniatura mea japoneză.
M-aș întoarce la serile tale de bebelușie, chiar înainte să adormi. Te rostogolești de la stânga la dreapta, îți cânți ceva, ai ochii închiși pe jumătate, părul răvășit, mă minunez de cât de frumoasă ești. Te urmăresc zeci de minute în dansul tău de dinainte de somn, știu ce se întâmplă: transferi din memoria scurtă în memoria pe termen lung cele mai noi achiziții. Zâmbești tot timpul, te alint iubita mea și ador să te simt întorcându-te de pe-o parte pe alta. Bați cu palma de câteva ori în pat, te ridici în patru labe, te rostogolești, stai pe spate și vorbești “mamama”, “tia tia tia”, “pruuu”, “bruuu”, din nou pe burtă, din nou ridicare. În tot timpul ești absolut superbă și minunată.
La momentele noastre de împreună, noi două, când te sărut unde nimeresc și tu stai nemișcată ca în transă. Atunci eu mă prefac că te învăț despre iubire dar tu te-ai născut maestră.
M-aș întoarce la momentul când am simțit că ești fetită și că am nevoie de energia ta la noi în casă. Ca să mai fie băieții ăștia îndrăgostiți și de altcineva 🙂
Știu că m-aș întoarce la ziua de azi, prima noastră aniversare de nume împreună, când eu scriu și simt despre tine iar tu ești la pieptul meu, în siguranță.
