În caz că vă întrebați ce am făcut de când nu ne-am văzut am scris ultima oară.
De pe prima pagină am vrut să se știe despre ce este vorba deși, uneori, mă întreb și eu de ce scriu toate cuvintele astea aici. Rândurile de mai sus le-am găsit într-o carte de Ileana Vulpescu, într-o vară când m-am apucat să citesc toată bibliografia ei.
M-am gândit. La ce s-a întâmplat în izolarea asta, de fapt. Mi-am dat seama cã diferența între ceea ce fac oamenii a fost mai lină, mai naturală. Fără poze din Thailanda întrerupte de anunturi umanitare însoțite de fotografii cu copii desculți și murdari. Am început să ne vedem mai mult casele, să ne ordonăm sertarele, sper că și sufletele. M-am gândit că nu prea îmi place Instagramul. Doar poze. Mă obișnuiesc din ce în ce mai mult cu el dar.. Puțin text sau deloc. Oare ce o plăcea atât de multor oameni? Se și fac bani din asta. Apoi m-am gândit la jobul asta de creator de conținut. Pozele acelea în care apar oameni îmbrăcați așa cum nu stau pe acasă făcând lucruri pe care nu le fac de obicei dar purtându-se ca și cum ar face-o.. Au creat dar are conținut? Murivale e creator de conținut sau e doar pictor?
Am citit. Iubire amară era singura carte a Elenei Ferrante pe care nu o citisem. Este prima pe care a scris-o și are dedicația “Mamei mele” iar mie mi se pare logic să începi cu începutul.
Am terminat și Vara în care mama a avut ochii verzi și, când scriu, realizez că e tot despre mame. “Simțeam că ajunsesem la capătul puterilor, aveam nevoie de claritate. Problema era nu că o voiam moartă – de fapt cred că era pentru prima dată în ultimii ani când chiar nu voiam acest lucru – , ci că nu mai puteam suporta atâta suferință. Și asta spuneam eu – un copil care a crescut toată viața fără dragoste.” Nu știu cum pare dar nu este o carte deloc tristă. Este o carte tragică dar nu tristă. Este despre iubire și despre cel mai bun mod în care poți muri: împăcat.
Mai citesc în fiecare zi dintr-un număr mai vechi din DoR:
Pentru mine bucata asta are sens. Urmăresc și eu furnici, melci, umbrele frunzelor, cerul. O citesc în fiecare zi și tot mi se pare că are conținut. Înțelegeți de ce zic despre IG?
Am trudit. Chiar astăzi am copt câteva roșii pentru o supa cremă de roșii cu smântănă și crutoane aromate cu usturoi.
Am căutat ce înseamnă verbul a procrastina.
Am comandat un tricou BKFR. Trebuie să zic de fata asta care inventează moduri de a face bine. Acronimele vin de la Be Kind For Real și pentru mine asta înseamnă să fii bun fără straturi de ipocrizie, vinovăție, fără frica că ajungi în iad. 30% din valoarea tricoului merg către persoane care au nevoie de ajutor.
Am alintat un copil de aproape cinci ani care dormea cu picioarele lui luungi atârnate din pat cu pupă mama bebelușul ei. Despre iubita mea fetiță mi se spusese că va fi încă unul mic îndrăgostit de mine dar îndrăgostita sunt eu.
M-am lăsat îmbrățișată și pupată, lovită în stomac din greșeală, strânsă în brațe intenționat, ascultată când am plâns și câte și mai câte trăiește un om.