“Eu cred că rămâi toată viața cu cel pe care l-ai ales. Nu te trezești tu peste 13 ani că nu-l mai vrei.”
Demult, tare demult
Am iubit o mică fată
E firesc, mi-a plăcut
Era frumoasă ca o floare de zapadă.
Demult, tare demult
Ea-mi dăruia multă iubire
Și-un suflet minunat și curat
Ca zăpada când se cerne.
“Măcar acum ești sigură“, zice altcineva mai tânăr, mai nesăbuit dar răzând. Intuiția îi șoptește că, de fapt, nu acesta este adevărul.
Dar am uitat ce am avut
Și am ajuns indiferent
Și-am pierdut-o ca pe-un fulg
Ce-n mână-l pierzi cand s-a topit.
Oamenii nu rămân aceeași, nici nevoile lor, nici modul cum gândesc. Iubirea se schimbă, devine prietenie, înțelegere, ascultare, uneori așteptare.
Când mi-am dat seama că am rănit
Un suflet cald atâta timp
Și c-am pierdut-o m-am întors îngenuchiat
E prea târziu… e prea târziu…
Datorită iubirii faci alegerea. Indiferența este lenea sufletului iar iubirea este suflul.
Voi ce acum mă ascultați, Mai meditați și nu uitați, Că-n dragoste indiferența-i cea mai grea. Cu fiecare despărțire o stea din cer se va desprinde, Iar eu voi ști că ați făcut greșeala mea, Greșeala mea..
IUBIREA este motivul. Din iubire și din formele ei alegi în fiecare zi pe același/aceeași, nu din inerție..
Vama Veche, Ana
