Am auzit picăturile răpăind pe capacul tomberonului unde zăceau resturile verii..
Coji de roșii coapte, mure mucegăite neconsumate, frunze încă verzi înmuiate, zeama de la salată și tulpină de mușcată uscată.
Văzusem semnele dar mi-a părut prea devreme ca să le dau crezare: cartea băiatului era gata, aproape de un an crescuse fata, reci erau picăturile de apă iar eu mi-am tăiat din păr ca să împing roata către anotimpul TOAMNA.