Am un mic chițibuș, eu cred că e doar al meu dar nu se știe, îmi place când încep o carte să o încep de la prima pagină. Simt că așa intru cumva în atmosfera cărții. Mă uit la copertă, la font, apoi citesc fiecare cuvânt de pe prima pagină. Mă interesează anul în care a apărut, mai ales titlul original iar dacă e într-o limbă în care și înțeleg, cu atât mai bine. Editura, cine a tradus, citesc tot.
Fac asta de ceva timp dar abia în ultima vreme am început să recunosc sursele pozelor. De exemplu, la Iubire amară de Elena Ferrante coperta este de un anumit Luke Brasswell pe Unsplash. Stai, zic, Unsplash este un site cu poze gratis de unde mai descarc și eu, uneori, pentru blog. Îmi amintesc în mod deosebit de coperta asta pentru că nu am admirat-o la prima privire cât am admirat-o după ce am început să citesc textul: îmi părea că este exact chipul Deliei, personajul principal!
Nu toate sunt descărcate de pe net, la O viață măruntă coperta este creată de un tip. Arată sfâșietor ca și povestea.
La Ai toată viața înainte coperta tot de pe un site, Istock Photo. Nu se întămplă asta doar la o singură editură.
Femei care aleargă cu lupii e o carte pe care o citesc câte puțin. Am citit vreo alte trei cărți în același timp. Se cere rumegată, gândită.. Coperta este creată de cineva dar mie nu îmi place așa mult..
Dar abia acum urmeaza cireașa de pe tort. Am comandat Tatuatorul de Auschwitz (o carte ușurică, nu ceea ce pare) și am descoperit pe copertă o imagine pe care am folosit-o și eu la articolul Infidelitate (27.09.2018)
Iar aici:
Că tot veni vorba, cartea mea e la tine? Că nu mai știu cui i-am împrumutat-o..