Radu Răduț

Acest nume ar putea fi titlu de poezie și asta nu o spune doar mama unui băiat adorat. Ce șanse sunt ca acest nume, atât de asemănător cu al lui Radu Răduță, să apară într-o poezie dintr-un volum al unui scriitor american, volum dăruit lui Radu de nașa lui (pun pariu că nici ea nu a știut) acum 3 ani?

Noi știm de atunci iar acum vă spunem și vouă ca să vedeți că, oricât de incredibil, este adevărat! Desigur, datorăm totul, traducătorului Florin Bican.

Monștri – Pândesc monștri flămânzi, la mine-ascunși sub pat Și mârâie că nimeni mâncare nu le-a dat, A spus Radu Răduț, vizibil alarmat. Ta-su doar a zâmbit, spunându-i răspicat: – Ha! Fricosul lu’ tata, degeaba tresari – Monștri nu pot să fie decât imaginari. Dar Radu Răduț țipa-n continuare: – Sunt monștri sub pat și nu mi se pare! Deci ca să-i demonstreze lui Radu că-i prostuț, S-a strecurat sub pat, pe brânci, domnul Răduț. S-au auzit un clefăit și un sughiț și-un leorpăit, Un zgomot ca de înghițit și, în final, un râgâit. Iar de-acum, micuțul Radu doarme dus la el în pat, Fiindcă monștri nu există – tatăl lui i-a explicat. (Iar dacă cumva există, monștrii ăia au mâncat.)

Shopping Cart