Numele ăsta a picat într-o zi când mă legănam în hamac iar firele de iarbă îmi gâdilau talpile goale. Copiii erau pe jos (deh, gravitația), fiecare cum putea: desculț de-a bușilea sau desculț în picioare. Mi-a trecut prin minte că i-am văzut așa de zeci de ori, dimineața foarte devreme sau la amiază în umbra nucului. A venit firesc, ca un rezumat al timpului petrecut împreună iar eu despre asta scriu de cele mai multe ori.
Am amânat ședința asta foto cu noi patru de mai multe ori (cred că tot ziceam să o facem de când eram doar trei) dar până nu s-au închis teatrele și nu s-au amânat nunțile nu am reușit să prindem liber prietenul/finul/actorul/fotograful. Toate la timpul lor pentru că veti vedea ce frumos s-a suprapus ideea lui de locație cu ceea ce aveam în cap în legătură cu blogul și cu atitudinea noastră în general. Îmi amintesc clar că în ziua în care am făcut aceste fotografii nu era cea mai bună zi a noastră. Nici măcar cea mai bună săptămână. Dar am ajuns acolo pe deal, relativ aproape de casa noastră și pur și simplu am început să ne plimbăm, să ne privim, să ne jucăm. Cred că ăsta e farmecul acestor fotografii! E totul simplu. Simplu ca viața. Simplu ca iubirea.
Andreea, de la Desculți prin iarbă
Photo credit Mihai Bălăceanu Photography