Încă nu a trecut de miezul nopții, e încă ziua ta, eu am emoții de ai zice că nasc măine (dar asta este altă poveste, din alt an), deci pot să încep să-ți scriu. Pentru că tu ești unul dintre copiii mei și eu asta fac copiilor mei, le scriu.
Îți scriu pentru că taare mult aș vrea să te ții și tu minte!
Știu că vei avea avea poze și te poți uita dar oare a surprins vreuna culoarea părului tău ca mierea în bătaia soarelui de dimineață așa cum l-am văzut noi astăzi?
Desigur că ne putem uita de multe ori la filmulețe dar ai vreunul cu momentul exact în care ne-am topit la zâmbetul tău?
Sper să-ți amintești că la doi ani miroseai minunat!
Te vei gândi tu vreodată? Băi, dar eu i-am făcut fericiți rău bine pe oamenii ăsția de când m-am născut! Eu sper că da.
Ești aici de doi ani și aș vrea să știi:
Cu tine s-a râs mai mult, s-a vorbit mai mult, ne-am mirat mai tare, ne-am unit mai des, ne-am iubit mai intens!
Ilinca, tu ești I U B I R E!