Am luat foarte personal treaba asta cu școala online. Practic, am simțit că este o felie din pandemia asta servită pentru mine ca să mă scoată din minți. Am luat-o ca pe o palmă, dacă vreți. 🤭 Sau ca pe o lecție dubioasă a Universului.. Bine, am râs destul dar, sincer, asta a fost prima mea reacție! Atunci copilul (din mine) a fost cel a strigat “Nu din nou la școală!!!” Între timp (acesta e al doilea calup de școală online), am revenit cu gândirea în zona cortexului prefrontal (cel responsabil cu gândirea rațională) și am înțeles că e ceea ce este, adică: noua realitate.
Copilul meu mare are cinci ani și în tot acest timp am știut că acasă vrem să fie terenul lui de joacă și relaxare iar timpul nostru de conectare să nu fie împărțit cu alte activități. Mă gândisem chiar la o soluție pentru teme, atunci când vor veni dar pericolul unui virus și închiderea școlilor nu am putut anticipa. Pe de altă parte, mi-a fost greu să accept că acum trebuie să îmi încurajez copilul să se concentreze la un ecran pentru o oră întreagă. Am ținut discursuri, am argumentat de multe ori în discuțiile cu el de ce nu are voie mai mult timp la ecran iar acum, cu toate explicațiile legate de virus, pare că am uitat toate acele lucruri pe care i le spuneam. Dar pericolul există, așa că, în acest 2020, ne descurcăm cu ce avem, adică școala de acasă. Dacă m-ai pune să aleg între a nu face școală deloc (pe motiv că e încă la grădi, că nu pierde prea mult, că nu an nu e așa grav sau orice altceva ar putea să treacă cuiva prin minte) aș prefera oricând să FACEM școala online.
Nu e ușor pentru nimeni cu școala de acasă. Este greu pentru părinții care merg la serviciu, e greu și pentru cei care au mai mulți copii și, nu pot decât să îmi imaginez, cât de greu este pentru un profesor care își iubește meseria să țină ore online iar pentru un profesor care este și părinte este de două ori mai greu. De copii nu mai spun căci ei, pe termen lung, vor fi cei mai afectați! Dar prefer oricând cursurile online, decât să renunțăm la învățare! A trecut doar o săptămână de când s-a dat decretul cu închiderea școlilor, suntem la început unui lung drum după cum se vede și vreau să las aici, ca piatră de temelie, gândul că e o oportunitate de conectare și învățare. Copiii învată iar noi avem o șansă unică să vedem cum sunt ei în acest proces. Oana Moraru (pedagog și fondator Helikon) spunea că aceasta e șansa părinților să-și vadă copiii cum sunt în procesul de învățare. Stau la computer și sunt atenți, chiulesc de la orele online, întrerup, sunt “leneși”? Departe de mine gândul să condamn copiii care se adaptează fiecare cum poate, ceea ce vreau să spun e că aceasta e o oportunitate să-i sprijinim mai mult într-un proces și așa îngreunat de context. Chiar dacă și nouă ne e greu. Mai ales că și nouă ne e greu.
