13/365

În fiecare zi deschid la întâmplare O educație emoțională și citesc acel capitol. Subliniez ca să marchez ce am citit dar și când dau de chestii foarte mișto. Azi mi-a picat Importanța faptului de a ne holba pe fereastră. E ceva reconfortant în a găsi propriile idei într-o carte de filozofie (deși nu neapărat neobișnuit, dacă ești puțin atent la viață), e ca și cum cineva ți-ar spune: hei, nu ești chiar atât de sărit de pe fix. Mi-a amintit de perioada în care așteptam rezultatul biopsiei de la genunchi, așteptare care m-a făcut să mă gândesc la diferite ipoteze. Într-un final, după multe zile și ore de holbat pe fereastră, am ajuns la următoarea concluzie: Dacă totul are un rost pe lume, atunci nu am cum să mă îmbolnăvesc pentru că uite, eu știu să mă bucur și de un fir de iarbă. Dar dacă totul este întâmplător, atunci orice este posibil.

Copiii mei nu sunt încă la vârsta la care să le spun Luați această idee și hrăniți-vă cu ea! așa că am închis cartea și am gătit o tocăniță de cartofi cu mărar.

micul dejun

Câte minute poate ține un copil mic un bulgăre în mână? Mult de tot mi se pare. Ieșim afară de două ori pe zi iar când intrăm ne schimbăm de toate hainele ude. Tocmai ce le-am pregătit ceai cald și cacao cu lapte (pentru Radu) și vorbim despre cum compensăm frigul de afară cu căldura din cană. E ordine într-o singură cameră din toată casa.

Shopping Cart