Câte lucruri suntem capabili să simțim într-o singură zi. Zeci, sute. Câte gânduri ne petrec prin sinapse. Sute de mii. Dacă vrei să spui adevărul, trebuie să riști să pari puțin nebun.
De când sunt mai atentă la mine îmi dau seama cum intru ușor în starea aceea lunară de moodiness.. Dorm mai prost decât în alte seri, mă supăr mai ușor, sufăr mai tare, fac scenarii mai sumbre, sunt neliniștită, sensibilă, plâng mai ușor. E ca și cum corpul ar ține doliu după ovulul acela nefecundat.
Dacă m-ai fi întrebat acum ceva timp cum cred eu că arată trădarea, ți-aș fi spus că e ca o furtună violentă, cu vânt de-ți smulge carnea de pe oase, cu dureri care te fac să urli, cu spume la gură și fără cale de întoarcere. Credeam că trădarea se face în case străine sau închiriate cu noaptea. Credeam că se face cu intenție. Credeam că ea se ascunde în spatele tăcerii, nu al cuvintelor. Aș fi jurat că pentru trădare e nevoie de trei și că se naște din neiubire. Dar modul în care iubesc și în care aș putea să fiu trădată acum s-a schimbat. Acum știu că trădarea arată și se simte diferit și mai ales că se poate face și-n doi. Acum știu că e ca o durere surdă de oase care te sâcâie noaptea, în special; e ca un râu subteran de neîncredere și îndoială, ca mișcarea de rotație a Pământului.. acum cred că trădarea se face cu da pe buze; acum cred că trădarea e dorința de a-ți fi doar ție mai bine, Acum știu că trădare e încălcarea cuvântului.
Indiferent de stare recomand acest orez pe care l-am gătit pentru prânz. Eu l-am văzut la @tastebazaar.
