24/365

Primul gând de dimineață, în timp ce Ileana se rostogolea pe spatele meu, îmi mângâia într-un mod dureros părul și spunea mama ca pentru sine a fost că voi avea 50 de ani când ea va avea 16. Deci nu voi avea nepoți la cinzeci de ani ca mama mea, fetița mea nu va fi adult, ci doar voi avea o fată în mijlocul adolescenței. Noroc că 40 e noul 30 ș.a.m.d. A fost doar o constatare, de ce acum, n-aș putea să spun. Poate că m-am gândit că o să-mi fie dor, poate că mi-era deja..căci timpul zboară așa repede.

După astfel de gânduri ai zice ca eu am plâns 2 ore dar NU. Nu am fost eu, a fost Radu. A plâns mult din mai multe motive iar noi l-am ascultat până a găsit el răspunsul. Până la urma voiam același lucru: să petrecem ziua împreună dar nu acasă. Am găsit Muzeul Ceasului închis așa că am mers direct la masă unde am observat că putem ocupa lesne două mese (cu spațiul din jur cu tot) deși suntem doar patru.

La amiază am fost la ai mei și povesteam despre cât de greu a fost pentru noi anul trecut cu tot ce a fost nou și frumos dar și cu tot ce a fost greu. Așa greu, am zis, a mai fost după ce ne-am căsătorit, ne-am mutat împreună și am și născut. Iar mama a spus: Așa a fost și primul tău an de viață: M-am măritat, am făcut copil, a murit tata. Foarte greu. Iar eu am înțeles, pentru a zecea oară, că tot ce nu se pune pe masă într-o familie în materie de experiență (voluntar sau involuntar), se dă mai departe. Mulțumesc că ai dat glas, mami! 🧡

Ca singura lumină în întuneric
Shopping Cart