Nu stiu de ce mă panichez atât când se întâmplă să întârzii alți oameni. Sunt foarte hotărâtă să ajung întotdeauna la timp (sau cel putin eram, cand nu aveam copii și totul era mai previzibil) iar când se întâmplă să întârzii am senzația că am stricat ziua cuiva. Îmi imaginez cum tot prgramul omului se duce pe apa sâmbetei iar acea zi va fi una tare nefericită. Ce aroganță, totuși, dacă stau să mă gândesc, să nu cred că ceilalți se pot adapta și regla la fel de bine ca mine! Și, că tot veni vorba, de ce cred eu că știu mai bine decât tine ce să le spui copiilor noștri? De unde știu eu sigur că ție ți-e somn și nu foame așa cum afirmi plângând la ora de culcare? Ce aroganță să cred că eu explic mai bine și îți iau vorba din gură. Scuze! Ce arogantă sunt când cred că după mine s-ar lua o sută dar eu de la alții doar mă inspir. Pff, ce aroganță să crezi că dacă te relaxezi tu, se duce totul de râpă cu tot cu ceilalți. Da, ce aroganță să cred că dacă te pricepi la bani și nu la emoții, nu meriți la fel de mult respect.
