Amintirea e așa: tatăl meu la volan iar mama mea desface dopul unei sticle cu apă și i-o oferă, altă dată e un șervețel scos din pachet gata să fie folosit, altă dată un sandviș pe jumătate scos din ambalaj. O amintire formată din sute de secvențe care se repetă. Am mers mult împreună cu mașina. Încerc și eu uneori să refac bucățile astea dacă mi se cere, dacă simt că e nevoie. Așa verific dacă le vreau, dacă au devenit ale mele. Cum a fost astăzi, în drum spre munte. După cazare și prânzul delicios, Ileana nu a vrut să adoarmă în cameră. Are un farmec anume să-ți adormi copilul în brațe pe drum de munte ce pare pustiu și doar al vostru. Dacă nu s-ar auzi vocile copiilor (inclusiv a lui Radu) care se dau pe derdelușul de peste drum totul ar părea încremenit.
Prima vacanță după 5 luni.
