O zi de luni cu un drum lung de întoarcere, o zi cu revederi și mâncare caldă care ne așteaptă acasă (I know♥️). Drumul acesta lung a adus un decalaj în programul de somn am Ilenei cea minunată iar eu am rămas minute în plus lângă ea, în liniște, gândindu-mă ce să scriu. Ce emoție a rămas din ziua asta? Ce trăire? Ce amintire?
Și mă gândesc la toate momentele bune de azi cu copiii care au rezistat bine la drum, care și-au recuperat somnul, cu ziua care a trecut în liniște și înțelegere dar dintre toate una singură încă nu-mi dă pace: senzația de amețeală de la răul de mașină!
Dacă asta e, asta voi scrie, așa că mă apuc, încep cu titlul, scriu:
1/365 stai. Nu. Nu e bine. O iau de la capăt? A, gata 32/365.. Și brusc asta a rămas ziua în care am înțeles că toată treaba asta e ceva ce n-am mai încercat vreodată iar titlul de azi doar un prag.
Jocuri de/cu copii.